Oana si Bogdan Oproiu - Despre motocross si pasiunea pentru sport

Când auziți de acest sport, motocross, ce vă vine în minte? Cel mai probabil vă gândiți la "un ktm pe coclauri", un sport de nisă foarte restrâns, adrenalină la maxim, inconștiență sau curaj cât cuprinde.

Familia Oproiu ne-a schimbat total percepţia despre acest sport. Ei ne-au dezvăluit o parte din istoria motocross-ului din țara noastră și mai ales cum anume au ajuns ei sa fie atât de pasionați. Ne-au schimbat anumite concepții pe care le aveam vis a vis de acest domeniu, deoarece ne-au aratat ce înseamnă cu adevarat o viaţa de motocrossist.

Totul a început acum mulţi ani când Gheorghe Oproiu, fost cascador şi campion național la motocross, a dat mai departe această pasiune care curge prin vene, fiilor săi, Bogdan și Claudiu Oproiu.

Oana Oproiu:
"Cine suntem? De unde până unde motocross? Cu ce se mănâncă acest sport? Ce vrem noi de la viaţă? Şi ce treabă au merinoasele? :))
Cam acestea sunt întrebările pe care presupunem că le aveți cu toţii după ce ați citit titlul articolului :D

Ca să începem oficial, noi suntem Oana și Bogdan Oproiu, doi tineri, proaspăt casatoriţi, care au dat naștere unui copil lânos ( de fapt o data cu el s-a născut şi pasiunea pentru merinoase), corporatiști de meserie să zicem aşa, care împărtăşesc aceleași pasiuni şi își 'consumă' mai tot timpul liber făcând ceea le place, deoarece aşa simţim noi că suntem împliniţi şi ne bucurăm de viaţă. Ne încărcăm bateriile şi ne ungem sufletul practicând diverse sporturi, printre care şi motocross, despre care vrem să vă vorbim mai mult.
Am observat că de fiecare dată când spunem că mergem la motocross, cei care nu sunt familiarizați cu acest sport, cam ridică o sprânceană şi ne întreabă nedumeriți: "Adică la enduro, un ktm ceva pe acolo?". Ei bine, nu e chiar aşa!
Motocrossul reprezintă o disciplină sportivă în care se foloseşte o motocicletă de cross pe un circuit special amenajat pentru concurs, prezentând diverse obstacole: trambuline, viraje strânse, porţiuni tehnice, denivelări, având manşe a câte aproximativ 20-30 minute, desfășurându-se mai multe etape într-un an, asemănător cu desfăsurarea etapelor de la Formula 1. Motocicleta de cross doar arată ca cea de enduro, asta deoarece diferenţele sunt destul de mari: mult mai ușoară, altfel construit motorul ca să redea puterea diferit, nu este înmatriculabilă (nu se poate circula cu ea pe nici un fel de drum public), amortizoarele sunt altfel reglate, roata pe spate este mai mare, nu are far, semnalizări și kilometraj, nu are cric, nu are pornire la buton. Manşele sunt extrem de solicitante deoarece nu motocicleta duce tot greul, ci sportivul, deorece tot timpul trebuie să se ţină de 100 kg să nu plece de sub el ( aici ma refer la greutatea motocicletei ) iar în timpul acesta, în fiecare secundă trebuie să dea câte o comandă: fie de schimbat viteza, fie de redresat sau echilibrat motocicleta, fie de pus frână, sau toate în acelaşi timp, iar cea mai mică greşeală se poate solda cu o căzătură destul de gravă.

Oricum, dacă se merge perfect conştient, echilibrat, concentrat la traseu, fără încercari de elogiere a egoului personal, datul cu motorul nu reprezintă un pericol așa cum se credea, ci abia atunci începe adevărata plăcere. Cei care practică motocross de mulţi ani, pot confirma ce înseamnă 'microbul' în acest sport. Practic în tot ceea ce se face zilnic există un grad de pericol, chiar şi în banalul mers pe stradă, aşa că nu trebuie sa ne ferim de un anumit sport pentru că din afară pare periculos, trebuie doar să îl practicăm perfect conştienţi de limitările noastre fizice, de limitele motorului (sau cu ce se dă fiecare) şi niciodată să nu forţăm nota sau să încercam să demonstrăm cuiva ceva. Acum totul se face din plăcere, în ţară la noi nu mai există cu adevărat performanţă cum era odată (aşa cum vom povesti mai jos) şi nu se mai trăieşte din aşa ceva, ca să merite să iţi rişti viaţa cu adevărat.


Plăcerea din acest sport, pentru noi, nu vine doar de pe circuit, ci vine și din faptul că oricând putem lua motoarele pentru o tură pe crestele munților sau prin pădurile noastre. Iți oferă o libertate incredibilăși o plăcere cumva mai ușor de obținut decât clasicul treking montan (care ne place la fel de mult), bineînțeles dacă stăpânești destul de bine motocicleta (dar aici intervine experiența foarte importantă de pe circuit).

antrenament motocross

Bun, dar de ce tocmai motocross şi nu ceva "mai normal"?

Practicăm cu deosebită plăcere, aşa cum vă vom vorbi mai târziu şi sporturile mai cunoscute, dar "microbul" pentru motocross a fost sădit acum mulţi ani în familia noastră, de către Gheorghe Oproiu, fost campion naţional şi cascador internaţional, despre care vă vom povesti mai pe îndelete:"

Bogdan Oproiu:

"Motocrossul pentru familia noastră este mai mult decât un stil de viață, este vorba despre tradiție și continuitate. Sportul a intrat în familia noastră când tata a împlinit vârsta de 18 ani și a putut participa la etapele de motocross din campionatul național, acesta fiind entuziasmat de această ramură a motociclismului, practicată și de alți brezeni ( Breaza, jud Prahova), la rândul lor campioni.

Tata (Gheorghe Oproiu) intră în contact cu motocross-ul în 1972 și, mânat de această pasiune, devine imediat multiplu campion național la motocross  (în anii 1973, 1981, 1985) și vicecampion (în anii 1976, 1980, 1982) în cadrul clubului sportiv 'A.S. Poiana Cîmpina'. A fost extrem de apreciat în întreaga ţară pentru performanţele sale, aşa că la sfârşitul carierei sportive se retrage din motocross și continuă ca mecanic la același club, dar și cascador în cadrul 'Asociaţiei Cascadorilor Profesionişti din România'. Astfel a jucat în filme cunoscute şi a susţinut multe spectacole pe stadioane din țară, dar și din străinătate.

În cadrul spectacolelor de pe stadioane oferite de echipa de cascadori, numărul tatălui meu consta într-un salt cu motocicleta peste mai multe mașini, iar la aterizare trecea prin panouri de foc. Numărul de mașini era determinat de lungimea pistei de zgură a stadioanului, astfel încât să ii asigure aterizarea în siguranţă. Într-un tur de spectacole prin Polonia, pe un stadion din Varșovia, a fost posibilă folosirea a 13 mașini pentru saltul cu motocicleta. Când nu aveau suficiente maşini, se lăsa loc între trambulină şi prima maşină.

cascadorii pe stadioane

Eu practic am copilărit la concursurile de motocross şi pe stadioanele din ţară. Am stat chiar în mijlocul acţiunii şi am simţit adrenalina de mic copil. Tata a fost un model pentru mine şi pentru fratele meu mai mare, care şi el a participat în campionatul naţional de motocross mulţi ani. Acum am ajuns să integrez sportul complet în viaţa de zi cu zi, nu neaparat motocrossul, care rămâne pasiunea mea de suflet, ci și multe alte ramuri pe care le-am descoperit a fi la fel de împlinitoare." 

Oana Oproiu:

"Când ne-am cunoscut, Bogdan era deja 'în pâine' în ceea ce priveşte motocrossul. De la 13 ani a început traiul pe motor, iar de caţiva ani participă în etapele naţionale de motocross. A fost doar un pas până să participăm amândoi în campionat, deoarece el şi tatăl lui au fost 2 instructori nemaipomenit de iscusiți şi răbdători cu mine. Eu eram deja familiarizată cu atmosfera de concurs şi aveam condiţie fizică datorită altor pasiuni mai vechi. 

În cazul meu, pasiunea pentru sport a fost sădită tot de către părinţii mei care m-au familiarizat de mic copil, prin exemplul şi prin susţinerea lor, în diverse sporturi: negreşit iarna mergeam pe pârtia din oraş, aşa că mi-a fost destul de uşor ulterior să deprind mersul pe skiuri şi pe snowboard. Ceahlaul este muntele meu de suflet cu care, după relatările mamei, am facut cunoştinţă de pe la 2 ani, aşa că atunci când prind ocazia, nu refuz orice treking pe munţii din ţară, am fost susţinută să merg pe bicicletă iar acum îmi place să practic crosscountry dar şi puţin downhill. În liceu, nu s-a diminuat iubirea pentru mișcare, așacă am practicat alpinism şi escaladă în cadrul clubului din oraşul meu natal, Piatra Neamţ, sport care m-a învăţat, printre altele, disciplină minţii şi focusarea pe rezultat, am început traseele cu bicicleta și mersul la sală. În facultate am întâlnit noi posibilităţi, aşa că am luat tangenţă cu călăria, paraşutismul, dar şi cu moutainboardul, sport la care am participat la o etapă de campionat mondial în Serbia.

Campionat mondial Serbia

(Campionat Mondial, Serbia, 2012)

Când am început să practic motocross, eram familiarizată cu viteza, cu tensiunea de concurs, cu efortul fizic crescut aşa că entuziasmul m-a ajutat ca în jumătate de an de când mi-am cumpărat prima mea motocicletă deja să particip la concurs.

Viaţa alături de un motociclist, atunci când pasiunea curge prin vene, este ceva extraordinar, simţi că întradevar îți trăiești viaţa. Spre exemplu chiar dacă acum nu mai practic paraşutism, îmi amintesc cu placere şi mă bucur că am luat decizia de a face acest lucru la vârsta potrivita, aşa cum îmi zicea mama când eu aveam dubii dacă să mă urc în avion sau nu: "urca-te şi nu te mai îndoi, ai muncit, eşti pregătită, vrei sa ajungi la 50 ani şi să regreti că nu ai experimentat acest lucru atunci când ai fi putut?", de aceea le mulţumesc părinţilor mei pentru tot ce au facut pentru mine în fiecare clipă.

Prima Evadare

(Concurs PRIMA EVADARE, 2013)

concurs Bolintin Vale

(Concurs Bolintin Vale)

schi Azuga

(Azuga)

Bogdan Oproiu:

"O zi obișnuită din viața mea , începe dimineața devreme prin a verifica prognoza meteo, pentru a mă echipa corespunzător, urmând să fug cu bicicleta spre serviciu îmbinând utilul cu plăcutul. Aproximativ 13 km zilnic cu bicicleta îmi oferă un minim necesar (cardio) pentru activitațiile solicitante din weekend. Weekend-urile sunt stabilite cam pentru toată perioada anului, fie că înseamnă campionatul de motocross sau antrenamente, fie le am rezervate pentru downhill, treking pe munte, ski de tură/pârtie, snowboard, stand up paddle, tir cu arcul, basket, snorkeling și cross country.

Am căutat întotdeauna soluţii pentru a ieşi cu motocicleta de cross sau cu cea de stradă, chiar și atunci când nu sunt la concurs sau la antrenamente. Ori de cate ori avem ocazia, ne aventurăm la un "enduro" prin pădurile dintre Breaza și Sinaia, pentru că recunosc că este o plăcere enormă să poți ajunge ușor, repede şi în siguranţă pe un pisc de munte de unde să admiri frumuseţile ţării şi să îţi iei doza de 'detaşare' de lumea cotidiană. Prezenţa zăpezii şi grosimea stratului de zăpadă nu este un impediment pentru noi, deoarece atunci când stratul este de aproximativ 20 cm ieşim cu motoarele direct în zăpadă pentru un amuzament din derapaje, iar când iarna s-a instalat serios, dau roţile jos şi montez şenila.Mai vine și tatăl meu cu noi ca să se distreze 'like in the good times' şi ca să ne arate cum se face treaba de fapt.

În ceea ce priveste motocross-ul practicat la nivel de performanţă, există o întreaga rutină de pregatire a motocicletei şi a echipamentului înainte de a merge la traseu, dar şi la întoarcerea de la traseu. Deşi este un sport individual, este necesară o întreagă echipă în spate (mecanic, antrenor, sponsori, etc) fară de care nu aş putea practica acest sport, de aceea la curse nu plec niciodată singur.

Pentru mine un concurs de motocross începe dimineața devreme prin urcarea motocicletei pe remorcă, verificarea lucrurilor deja aranjate în mașină cu o zi înainte (echipament, scule, mâncare, acte, pavilion, masă, scaune, etc), odată ajuns la traseu urmează ultimile verificări și pregătiri, înscrierea și identificarea tehnică a motocicletei. Urmează cele 2 antrenamente de 15 minute, timp pentru a învăța traseul și pentru a seta motocicleta pentru cele două manșe de 15 minute + ture. Emoțiile încep cu adevărat la start-ul fiecarei manșe iar acestea dispar imediat la căderea grilei de start. Motocicleta de cross este un 'monstru' pe care îl turezi la maxim încercând să ajungi printre primii, dintre toti cei aflaţi la start, iar aici intervine condiția fizică şi experiența fiecăruia în abordarea trambulinelor, virajelor și a denivelărilor de pe traseu. Este incredibil să faci o saritură în paralel cu alt motociclist, să depăşeşti alţi sportivi, sau să progresezi în stilul de mers. Un avantaj al participărilor la concursi îl reprezintă evoluarea mult mai rapidă decât dacă te-ai fi antrenat singur. La final de zi urmează curățarea motocicletei și a echipamentului, acestă operațiune are loc eventual după fiecare antrenament sau manșă, dacă este noroi sau sunt condiţii nefavorabile, eventualele reparații și întreținere (ulei, benzina, spray, reglaje).

Cel mai important este faptul că, indiferent de rezultatul de la concurs, rămâi cu amintiri de nepreţuit."

circuit motocross Ciolpani

(Circuit Motocross Ciolpani)

Oana Oproiu:

"V-am povestit despre noi, despre ce înseamnă motocross, despre cum se poate practica in siguranţă, acum aş vrea să vă vorbesc despre pasiunea mea pentru merinoase.

Spuneam la început ca odată cu Adelin, fiul nostru, s-a născut şi pasiunea mea pentru lână, deoarece am descoperit hainele de lână pentru copii, lucru nemaiauzit şi întâlnit până acum, cel puţin pentru noi. Cu autorul internetului am descoperit foarte multe informaţii despre lână şi am decis să ne facem un bebe lânos (născut cu motocicleta înmână după cum se pare :P ).

Chiar de la naştere a avut primele lui merinoase, chiar dacă era mijlocul verii în Bucureşti. Pot zice că majoritatea hainelor lui le-a purtat începând cu 3 luni şi îi vin foarte bine şi acum la aproape 2 ani, deoarece sunt foarte versatile şi extrem de elastice. Am probat şi verificat toate caracteristile lânii şi anume: asigură temperatura constantă a pielii, uscare imediată, în caz de transpirațieține cald, în caz de frig nu sunt necesare multe straturi, este antibacteriană, astfel încat hainele i le spălam doar cînd se murdareau strict de mâncare. O altă caracteristică importantă este impermeabilitatea (obţinută prin lanolizare) atât de importantă la bebelusii scuteciţi. Această impermeabilitatea face ca impregnarea murdariei să se producă foarte greu iar curăţarea sa fie usoară. Nu mai precizez diversitatea de culori şi modele existente care îţi încântă ochiul. 
Încantată de această descoperire și de acest material miraculos, a fost doar un pas până am început și eu să încerc primele haine de adulţi. M-am bucurat când am aflat de existenta unei firme romaneşti care le produce, dar ceea ce mi-a placut foarte mult, spre deosebire de alte branduri străine existente pe piaţă, în afară de preţul avantajos, a fost croiala, culorile folosite, senzația pe piele şi modul cum aceste haine se aşează pe noi.

Ca sportivi, am testat numeroase echipamente şi îmbrăcăminte de protecţie pentru toate sporturile practicate de noi, la care urmărim mai multe aspecte: protecţie, confort, mobilitate, iar plăcerea din sporturile practicate vine atunci când ai o temperatură constantă a corpului, când nu există supraîncălzire sau degerături sau când nu te jenează materialul. Bogdan a fost foarte reticent la început in ceea ce priveşte lâna, aşa că primele lui articole au fost exact cele de la Merinito:


"Apreciam hainele copilului, dar nu mă vedeam purtând aşa ceva, până când nu le-am testat pe pielea mea chiar în această iarna la o tură cu moto, cu senila şi cateva ieşiri la ski şi la ski de tură.

Neck Tube Merinito

Întradevar temperatura corpului rămâne constantă, iar hainele sunt fixe pe corp. În momentele în care urma să mă supraîncălzesc, atunci când ajungeam la baza pârtiei unde temperatura de afară creştea, dar şi temperatura corpului creştea, sau după cateva minute bune de dat cu şenila, nu am mai avut acel instinct să nu mai știu ce să dau jos de pe mine, îmi era foarte bine cu câte haine aveam pe mine. Când ajungeam din nou în susul pârtiei şi mă izbea gerul şi vântul puternic, nu am mai simţit frigul de la transpiraţie. Plus că nu a mai fost nevoie de multe straturi (bluze, polare) ca să îmi asigur un confort termic pe durata zilei.
Am testat chiar şi cagulele şi necktuburi de la ei, la o tura cu moto într-o zi însorită şi primăvăratecă de 1 ianuarie."

Oana Oproiu:
"Sperăm că v-am ademenit să încercațimăcar o dată în viață să vă urcați pe un motor de cross, dar cel mai important, vrem să vă transmitem cu tot dragul că sportul poate fi foarte ușor integrat înviața de familie și nu necesită eforturi supraomenesți pentru acest lucru, ci doar voință ș iacțiune.

Mulţumim Merinito și abia aşteptăm să revenim cu noi aventuri."

Puteți urmări aventurile Oanei și ale lui Bogdan pe www.bogdanoproiu.ro.

Postat de 2017-01-14 Uncategorized 0 2446

Leave a CommentLeave a Reply

You must be logged in to post a comment.
Anterior
Următor

Nu ați adăugat nimic în coș.

A fi determinat Livrare
0,00 lei Total

Plătește