Al meu El Camino

"La începutul anului știam că vara asta va fi una cu un drum lung. Acum că mai sunt 8 zile nu îmi vine să cred.

Știam de El Camino de ceva vreme. Eram în anul 2 de UNATC. De atunci au trecut 10 ani. Am citit câteva despre drum, am vazut și filmul “The Way”, din 2010, în regia lui Emilio Estevez și apoi am lăsat ideea undeva acolo. Până când, anul trecut OMA dragă a venit la mine și mi-a zis să mergem.

Lucrurile s-au legat neașteptat de bine. La o săptămână după ce am decis ca o să fac drumul, au venit și banii, Bani pe care i-am pus la “ciorap” și nu m-am atins de ei.

M-am apucat să citesc carți despre drum. Am citit trei: Judith Pelea – “El Camino, pelerinaj catre sine”, Shirley MacLaine – ”Camino” și Paulo Coelho – ”Jurnalul unui mag”.

Mi-am comandat ceea ce vrea a fi și se spune a fi cel mai complet ghid despre drum: ce rute poți să faci, împărțirea kilometrilor pe zile, unde poți să stai.

Evident am cotrobăit netul pentru a vedea filmulețele făcute de alții care au fost pe drum. Teoretic m-am pregătit și documentat pentru ceea ce va fi ”casa mea” începând din data de 28 iunie.

Cu toată documentația mea, cu toate filmulețele văzute, toate poveștile citite, sunt sigură că El Camino al meu va fi total diferit de al tuturor. Și nu pentru că aș fi eu o persoană importantă, ci pentru că fiecare este o individualitate și fiecare are povestea lui și bagajul lui în spate (și la propriu și la figurat). El Camino va lucra pentru fiecare în parte, după cum are nevoie. Nu cred că există vreo regulă. Ce simt că e nevoie, pentru un capricorn ordonat, care de cele mai multe ori, lasă creierul să primeze în viața de zi cu zi, ca mine, să las drumul să ajungă la mine. Îmi doresc să am capacitatea să plec la drum fără așteptări și să fiu ACOLO zi de zi, cu toată ființa mea.

Acum nu știu câți știu de El Camino Santiago de Compostela. Cumva, dacă dai pe Youtube ”El Camino”, prima chestie care apare este ”El Camino del Rey”. Ăla e un alt drum, în sudul Spaniei. Poate altădată, mai ales că are doar 8 km. Drumul din nordul Spaniei este cel despre care vorbesc.

Astral vorbind, El Camino este așezat exact sub Calea Lactee. Acesta are aproximativ 800 km și începe în Franța, din Saint-Jean-Pied-de-Port, traversează Pirineii, traversează Spania de la Est la Vest până când ajunge la celebra catedrală Santiago de Compostela, unde sunt îngropate rămășițele pământești ale Sfântului Iacob. Cărțile de istorie menționează El Camino ca existând din vremurile celților. Drumul către Santiago de Compostela este al treilea mare pelerinaj creştin, după cele spre Ierusalim şi Roma. Ajunși la Catedrala Santiago de Compostela, pelerinii pot continua drumul cu încă trei zile de mers până la Ocean, la Finisterre (Capătul Pământului), punctul cel mai vestic al continentului. Ritualul străvechi este ca aici, la capăt, pelerinii să ardă un obiect de îmbracăminte de pe drum, moment simbolic de purificare și renunțare la trecut și reluare a ceea ce pelerinii numesc Camino de la Vida.

E un drum ce ar fi bine să-l faci singur. Dar cu oricât de multă lume ai fi, tot singur ești. Eu voi fi cu OMA dragă, dar avem acel grad de prietenie în care dacă una dintre noi vrea să fie singură sau vrea să meargă mai departe, e perfect normal. Nici una dintre noi nu se supără și nu ia acest gest personal. Așa că tottul va fi perfect.

Am început să-mi fac bagajul și să mă gândesc la ce o să iau cu mine de aproape o lună. E ceva specific mie să am totul aranjat și organizat cu ceva vreme înainte. Defapt uneori fac lucrurile pe ultima sută de metrii, dar de data asta nu.

Ce știm clar e că o să iau cu mine haine marca Merinito. Sunt cele mia bune. Sunt fabricate în România. Cei de la Merinito știu că lâna merinos reglează temperatura corpului atât vara cât și iarna. De când i-am încercat în iarnă, cu niște produse dedicate sezonului rece, m-am îndrăgostit de ei. De atunci am citit despre beneficiile lânii merinos și m-am minunat. Reduce ritmul cardiac și durerile musculare, te protejează împotriva razelor solare, este hipoalergică și nu dezvoltă mirosuri neplăcute. Așa că în rucsacul meu nu lipsesc produsele lor, pentru care le mulțumesc.

Ce iau cu mine? Undeva la 80% bagajul este făcut. Mai trebuie să adaug una alta, dar în mare parte cam asta o să iau.

Pastă de dinți, un antiperspirant cu rolă (mi se pare net mai OK decât cel solid, având în vedere temperaturile ridicate din iulie) și un săpun (pe care am să-l folosesc atât la spălat hainele, cât și pe post de gel de duș, șampon, balsam)

Am înțeles că e indicat să ai dopuri de urechi. Mi-am luat mai multe în caz că am să le pierd pe parcursul a celor 30 de zile de călătorie.

O perche de pantaloni lungi. Probabil că voi dormi cu ei sau cine știe.

Lentilele mele macro, wide și fish eye.

Sacul de dormit și un cearceaf anti-gândaci și alte vietăți mici și mișcătoare.

Aceștia vor fi pantalonii de mers: o perecche lungi și una scurtă. Cea lungă se poate face și scurtă, dar am zis să nu iau doar una. Am să mă mai gândesc la acest subiect.

Super produsele de la Merinito: trei tricouri cu mânecă scurtă și o bluză cu mânecă lungă.

O șapcă și frontala.

Sandalele pentru aerisit picioarele.

Am să mai iau unghieră, un prosop, poate o pereche de șlapi, o geacă de ploaie, o bandană, un recipient de apă, cremă de soare și o cremă pentru călcâie, sticluțe de ulei de levănțică și ochelari de soare.

Am momente în care mă întreb de ce fac El Camino. De multe ori spun că îl fac pentru răspunsuri, pentru lumina ce o va aduce în mine, pentru liniștea sufletească. Îmi dau seama că am tendința să pun multe așteptări pe acest drum. Dar în același timp mă văd cu un rucsac în spate și cu un zâmbet tâmp pe față, fără nici o urmă de gând în creier, doar mergând pe cărările lui El Camino, printre flori și copaci.

Cu siguranță voi avea cu mine un carnețel pentru notat toate gândurile și emoțile din această perioadă. Și în acealași timp am să încerc, cât pot de mult, să me deconectez de la toto ce înseamnă viața mea de până acum. Vreau să fiu doar eu, cu gândurile mele, natura și magina Drumului.

Buen camino!"

Multumim Alexandrei pentru articol si poze, ii puteti urmari aventurile pe blogul sau "Alerg in culori"